Trasee montane in Muntii Vrancei

Descriera traseului

Pentru un sejur de o zi, turistii popositi in valea superioara a Zabalei au posibilitatea cunoasterii nemijlocite a Muntelui Pietrosu si a vecinatatilor sale, parcurgind acest traseu de circuit.

Traseul porneste din spatele cabanei muncitoresti, etajate. Traversam un brat al piriului Pietrosu si prindem poteca larga, in urcus, prin plantatia de molid. Dupa 5 minute, poteca se bifurca, intr-un punct aratat si de stilpul de marcaj 1. Din acest loc turistilor care doresc sa ajunga mai repede pe virful muntelui (in 2-2½ ore), le recomandam folosirea potecii dinspre dreapta, prin Virful cu Lespezi (1 583 m).

De la stilpul 1 inaintam pe directia nord-est, urcind in serii, in majoritate domoale, situatie caracteristica intregului tronson considerat pina in saua Finarii. Poteca ramine larga si foarte bine intretinuta pina la un piriias zglobiu, de la care se desprinde, catre dreapta, in unghi ascutit, o poteca de vinatoare.

Dupa traversarea piriiasului, patrundem in "Sesul cu Pini", "pardosit" cu afin si merisor. Mai departe, poteca descrie un ocol catre dreapta, intersecteaza alte doua poteci de vinatoare, se strecoara pe sub coastele stincoase de la obirsia unei vilcele cufundate intr-o liniste adinca si urca, pe linga un izvor, in culmea estompata premergatoare atingerii crestei. Din culmea amintita, ne dirijam usor spre dreapta, coborind intr-o poienita cu smircuri si doua hranitori, deteriorate, pentru cervidee si cu o "scaldatoare" a animalelor padurii. La capatul opus poienitei, pe un pripor scund, ne abatem catre dreapta si in 1-2 minute interceptam saua Finarii, folosita si de traseul 1 (marcat cu banda rosie) pe directia generala nord-sud, perpendiculara pe traseul nostru. Intersectia rutelor montane este indicata si de sagetile fixate pe stilpul 2. In nedorita disparitie a acestui semn de marcaj, saua Finarii este insesizabila din cauza densitatii mari a vegetatiei forestiere instalata cu vreo 30 de ani in urma. Recunoasterea ei poate fi insa efectuata tinindu-se cont ca, ulterior traversarii plantatiei de deasupra poienitei, interceptam un luminis din care coboara portiunea goala si priporoasa a potecii folosita de traseul nostru. Turistilor care parcurg itinerarul in sens invers, le atragem atentia asupra urmaririi stricte a semnelor de marcaj, imediat ce tree prin saua mentionata, asigurindu-se prin aceasta de patrunderea in mica poiana. Altfel risca sa se abata pe poteca de vinatoare, desi aceasta coboara in valea Zabalei, la punctul "Cabalasu", unde intilneste traseul 2, marcat cu punct albastru.

Daca pina in saua Finarii mersul dureaza cel mult 2 ore, in intima companie a padurii cu o compozitie si ambianta neintilnite pe vreun traseu turistic, dupa maximum 20-25 minute ajungem in Golu Verdelui. Pentru aceasta, coborim in mai putin de 10 minute pe terasamentul fostei cai ferate forestiere, de la baza crestei, si il urmam catre dreapta, conform sagetii de pe stilpul de marcaj 3. In pajistea muntelui ne intimpina o stina spatioasa si noua, amplasata exact pe culmea ce separa vaile Soimaria (la nord) si Verdele (la sud), vecina cu o alta, situata mai jos (la izvoarele piriului Verdele). Prin poteci si un drum forestier nemarcate, Golu Verdelui se leaga de vaile Balosu, la sud, si Naruja, la nord, ele fiind urmate de traseele 2 si respectiv 8.

In Balosu conduce o poteca pastorala ce ocoleste pe la sud virful Verdele (1527 m) - sector corespunzator continuarii terasamentului caii ferate forestiere interceptate sub saua Finarii de catre traseul 10, apoi coboara catre sud-est pe linga stina din punctul "Cateaua" si se racordeaza la traseul 2 (marcaj, punct albastru), dupa 2-2½ ore, in locul numit "Trei Frasini". Accesul vaii Narujei din Golul Verdelui este posibil pe doua variante nemarcate si anume:

• prima, este comuna cu poteca dinspre Balosu pina la parasirea de catre aceasta a terasamentului si, in continuare, pe terasament pina la capatul lui (nord de virful Verdele, la ramasitele instalatiilor feroviare din punctul "Planul Inclinat", de unde, prin serpentine, coborim la "Gociu", intilnind marcajul cruce albastra al traseului 8. Timp necesar 2½ - 3 ore.
• a doua varianta priveste mai intii coborirea (circa 15 minute) in albia piriului Soimaria, folosind hatasul de oi din spatele stinii amplasata pe culmea "golului". In albia piriului si pe stinga acestuia intilnim drumul forestier pe care il urmarim indeaproape pina in valea Narujei (aproximativ 10 km), interceptind-o la circa 3,5 km amonte de "Gociu". La un moment dat, drumul trece din valea Soimaria in cea a piriului Covataria, aflata in stinga, iar pe culmea de demarcatie observam o cabana muncitoreasca parasita. Timp total necesar, circa 4 ore.

La patrunderea in Golu Verdelui, traseul nostru coteste in unghi ascutit catre dreapta, prinzind terminatia unui mamelon cu molizi foarte rari. Schimbarea directiei, corespunzatoare totodata abandonarii terasamentului, este consemnata si de sagetile de pe stilpul 4. Pe hatasul pastoral urcam la inceput usor, trecem doua colnicuri golase pentru ca, mai departe, poteca sa se avinte pieptis pe cea mai abrupta muchie a Pietrosului: "Treptele lui Voda". Serpentinele sfirsesc putin mai jos de un virf secundar (1 673 m), plasat pe creasta proeminenta; urmeaza un pilculet de molizi scunzi si, pe directie jumatate-stinga, ajungem in punctul ce marcheaza cei 1 676 m altitudine ai virfului Muntelui Pietrosu, folosit si de traseul 1. Aici, popasul ofera un tur de orizont complet, schitat in descrierea "traseului de creasta" al Vrancei.

Din virful muntelui, poteca cea mai clara (fiindca oile si salbaticiunilc au croit si altele) coboara incetul cu incetul intr-un ocolis larg, catre dreapta (sud-est si apoi sud), parasind astfel creasta propriu-zisa si, trecind prin rarisul unui arboret biciuit de vinturi, intra in portiunea de platou ingust, usor dominat de Virful cu Lespezi. De aici si pina la inchiderea circuitului, timpul de mers nu depaseste o ora, astfel ca un ragaz, care sa amine despartirea de tihna orizontului atragator, este binemeritat.

Din Virful cu Lespezi (1 583 m), traseul nostru se orienteaza catre apus (dreapta), pe sub povirnisul stincos acoperit cu crusta lichenilor cenusii, pe cind traseul 1 continua creasta catre sud. Directionarea itinerarului nostru, capatata in aceasta ultima intersectie, este materializata prin stilpul indicator si, de asemenea, prin doua sageti desenate pe blocuri de piatra stabile din alcatuirea povirnisului, care suplinesc eventuala disparitie a stilpului metalic. Pina la liziera padurii coborim pc o suprafata de teren bolovanoasa si relativ larga, usor inclinata, presarata pe alocuri cu pini si molizi piperniciti din cauza conditiilor de mediu precare, pastrind o distanta constanta de 10-15 m fata de baza stincariei marginase. Folosim apoi culmea liniara, imbracata cu padure de pin, molid si mesteacan, coborind tot mai accentuat pina la o inseuare, din care poteca se abate catre dreapta (nord). Dupa trei serpentine principale, marcate cu sageti vopsite pe scoarta arborilor, ajungem in poiana de pe fundul piriului Pietrosu.

Ulterior traversarii albiei vaii amintite, poteca se angajeaza catre aval si pe dreapta ei, strabate un mic ses cu molizi falnici, trece peste suvitele unui piriias cu ape limpezi si bogate, intilnind mai jos stilpul de marcaj 1. De aici catre stinga, la citeva sute de metri, se afla cabanele "Giurgiu" si incheiem astfel circuitul. A doua zi, putem continua excursia pe traseul 2 fie catre Lacauti, fie spre Herastrau daca nu tenteaza mai mult drumul pe Zabala, in jos, pe la "Lacul fara nume" (13 km) si "Caldari" (inca 4 km), pina in comuna Nereju (total, 31 km).