Calca numai pe suprafetele rezistente!
Suprafete rezistente sunt: potecile si campingurile marcate, stancile, pietrisul, iarba uscata, zapada.
Ce efect are calcatura piciorului asupra solului? Raspunsul este: depinde. Aceiasi calcatura inseamna altceva pentru un pui de copac sau un teren ierbos, pentru patul de frunzis vested sau solul criptobiotic, pentru malul pietros al raului sau pentru patul de muschi.
Din pacate, urmele de pasi provoaca distrugerea vegetatiei si a solului in aproape toate zonele umblate. Refacerea vegetatiei poate dura un an in sudul muntilor Appalasi sau 25 de ani si mai mult pe un ghetar. Dar pot apare si altfel de distrugeri. Majoritatea solurilor neumblate contin animale care traiesc in, sau se hranesc cu vegetatia in descompunere. Calcarea cu piciorul distruge habitatul acestor insecte, viermi, moluste si melci, sau diversele ciuperci care fertilizeaza solul si asigura refacerea vegetatiei.
Solul aflat sub vegetatie e protejat cata vreme exista vegetatie; daca aceasta dispare, eroziunea continua indiferent ca pe el se mai calca sau nu.
Cand mergeti sau popositi, calcati sau stati numai pe suprafete rezistente la apasare, cum ar fi stancile, nisipul, pietrisul iarba uscata, zapada sau apa.
Nu stricati portiunile necalcate din zonele intens vizitate!
In zonele intens vizitate de turisti folositi NUMAI potecile marcate, zonele de campare si celelalte suprafete amenajate. Calcand NUMAI pe aceste suprafete veti reduce la minim deteriorarea solului si a vegetatiei naturale. Animalele invata ca pe potecile umblate sunt oameni, asa ca vor fi mult mai putin deranjate cand intalnesc turisti pe poteci, decat prin alte locuri.
Ramaneti pe potecile marcate. Umblati in sir indian pe mijlocul potecii chiar daca e uda, pietroasa sau noroioasa. Peisajul se distruge iremediabil cand poteca se lateste cu timpul si devine doua fagase paralele, deoarece unii oameni prefera sa mearga pe marginea potecii si ocolesc obstacolele. La fel se intampla si la periferia campingurilor etc., unde apar numeroase "poteci sociale".
Folositi numai drumurile si potecile marcate pentru accesul la locurile de campare sau la alte suprafete amenajate. Scurtarea drumului, mai ales in cazul potecilor in serpentine, are urmari dezastruase. Apele de la ploi si topirea zapezii prefera sa se scurga pe scurtaturi, care devin fagase din ce in ce mai adanci si versantul se distruge. Acoperirea fagaselor si refacerea aspectului unui versant erodat, sau mai rau - cu alunecari de teren, sunt lucrari foarte costisitoare. Ocoliti zonele sensibile, in care se desfasoara actiuni de refacerea vegetatiei sau solului.
Calatoria cu barca, pescuitul si alte activitati pe apa pot distruge malul si zona invecinata, sau reciful. Informati-va la autoritatile din zona cum se procedeaza pentru a reduce la minim impactul asupra acestor resurse naturale. Alegeti totdeauna suprafete de teren durabil pe care sa intrati cu barca in apa, s-o ancorati sau s-o scoateti din apa si garati. Evitati baltile temporare, barierele de corali sau zonele bogate in vietuitoare. Folositi zonele de campare amenajate si suficient de mari pentru grupul Dvs.
Unele zone intens vizitate au suprafete si locuri speciale pentru campare sau adapostire. Folosirea lor poate reduce mult distrugerea vegetatiei si a altor formatiuni naturale. Daca nu exista loc amenajat de campare, cautati si folositi locuri in care stratul superior de vegetatie e deja uzat. Purtati incaltaminte cu talpa moale si concentrati-va activitatea in centrul zonei deja deteriorate, pentru a evita largirea ei.
In zonele cu ursi grizzly se recomanda separarea locului de gatirea hranei de locul pentru dormit. In caz contrar, corturile, rucsacii, echipamentul si bucataria trebuie adunate pe o suprafata de teren cat mai mica, deja batatorita, sau rezistenta. Aceasta tactica protejeaza vegetatia inconjuratoare si evita aparitia de zone "satelite". Camuflati cortul in dosul unor ecrane naturale cum ar fi copaci sau stanci.
In zonele neumblate nu calca de mai multe ori pe acelasi loc!
Nu modifica peisajul! Limitati-va la potecile si campingurile existente. Inmultirea nejustificata a potecilor si locurilor de popas a ajuns sa alarmeze atat administratorii terenurilor publice cat si turistii din SUA. Chiar si in regiunile cu circulatie turistica mica si stabila, locurile de popas s-au inmultit in zonele neumblate. Asa ca duceti-va in zone nelocuite numai daca sunteti hotarat sa NU lasati nici o urma acolo. Din punctul de vedere al Naturii, e mai bine sa folosesti poteci si locuri de popas marcate, decat sa infiintezi altele noi.
Cand esti silit sa umbli in afara potecilor marcate, calca pe suprafete rezistente cum ar fi stancile, zapada, gheata, pietrisul, nisipul, sau pluteste pe o apa navigabila. Din cauza tariei radacinilor si a tulpinilor flexibile, iarba uscata este rezistenta.
Mergeti in sir indian pe mijlocul potecii, chiar cand e umeda sau noroioasa. In zonele cu sol usor erodabil, cu flora si fauna rara, sau unde vegetatia creste greu, umbla numai pe potecile marcate. Surprinzator, unele plante si animale din cele mai sensibile cresc in zonele aride, cum ar fi solurile nisipoase din sudul statului Utah, sau pe branele stancoase din statul New York.
Ocoliti zonele in care a aparut un inceput de impact asupra mediului. Nu crea poteci si locuri de popas noi. Intreaba administratorii locali de terenuri despre oportunitatea mersului in zone neumblate, fara poteci, sau despre utilizarea potecilor de animale. In general, cand traversati prin vegetatie rasfirati-va.
Daca fiecare turist va merge pe un traseu propriu, fara ca intre vecini sa fie o departare prea mare, iar fiecare planta nu va fi calcata de mai multi oameni, scade mult pericolul aparitiei unei noi poteci. Mersul in sir indian este acceptabil numai cand nu sunt sanse de a calca pe vegetatie.
Exista zone unde mersul pe teren neumblat e foarte daunator pentru mediu. De exemplu, cocosul galben de munte mai traieste pe cateva brane stancoase din parcul National Pisgah, in Carolina de Nord, si nicaieri altundeva pe glob. Turistii si alpinistii sunt singura amenintare serioasa la adresa supravietuirii acestei specii.
Cand este neaparat obligatoriu sa umbli pe un teren fragil, incearca sa calci pe suprafetele cele mai rezistente si spune-le tovarasilor din grup sa calce exact pe urmele celui din fata.
Drumetia peste coclauri!
Mersul cu piciorul sau calare pe cal se poate accepta peste haturi si pe terenuri acoperite cu vegetatie, dar bicicletele de orice fel si automobilele de teren 4x4 lasa urme care uneori se vindeca doar dupa cativa ani. De aceea bicicletele si automobilele de teren trebuie sa mearga numai pe potecile si drumurile amenajate.
Cand mergeti pe un teren acoperit cu vegetatie, alegeti un traseu ca sa calcati pe suprafete rezistente (zapada sau piatra). Ca sa nu creati o noua poteca nu mergeti in sir indian, adica nu calcati pe urmele pasilor celui dinainte. Rasfirandu-va, impactul se micsoreaza.
Locurile de popas
Locul bun de tabara se gaseste, nu se amenajeaza!
Care sunt caracteristicile unui loc bun pentru punerea cortului?
Siguranta, izolarea, confortul – sunt caracteristici care nu se demodeaza niciodata, iar asigurarea lor nu exclude posibilitatea progresului. Eventual putem aduce de-acasa si diverse piese de mobilier usor sau alte amenajari portabile, ceea ce va evita confectionarea lor la fata locului, daunand mediului. Sobele portabile, saltelele, mesele, scaunele, felinarele, chiar dusurile cu energie solara, sunt ieftine, se monteaza si se demonteaza usor.
La plecare locul de popas se lasa curat si cu infatisare naturala. Fa-l sa arate natural si neumblat. In Natura, noi turistii suntem vizitatori, dar in acelasi timp si gazdele celor care vin acolo dupa noi. Acestia vor remarca ospitalitatea noastra – sau lipsa ei. Gunoaiele, inscriptiile, stricaciunile facute copacilor, murdaria vizibila ramasa de la oameni si animalele de companie, vetrele de foc hidoase, sau alte aspecte asemanatoare, sunt dovezi de nesimtire. Daca facem curat si adunam resturile noastre si la nevoie chiar si ale altora, cu pretul catorva minute consumate, o sa avem cu totii de castigat.
In vecinatatea campingurilor copacii au de suferit. Ai grija sa nu le rupi cracile cand pui cortul, legi o sfoara pentru rufe sau cand atarni alimente. Nu folosi sarma si cuie. Ca sa protejezi coaja copacului, sub sfoara pe care o legi de craca pune o captuseala din carpa sau alt material. Tot asa, agata felinarul undeva unde nu va afuma vreo ramura. Daca folosesti animale de povara, ingradeste-le cu garduri improvizate din craci rupte, tufe de maracini etc., fara a le lega direct de vreun copac.
Nu folosi copacii ca tinte pentru aruncarea cutitelor sau securii.
Chiar si cand poposesti intr-un camping amenajat, la plecare lasa locul sa arate cat mai natural posibil. Ruperea unei craci din copac lasa o cicatrice urata si deschide bolilor un drum spre interiorul arborelui.
Protejeaza sursele de apa!
Bancurile de nisip sau pietris intinse de-a lungul malurilor raurilor mari sau marii au suprafata rezistenta, potrivita pentru activitatea de tabara cu putin impact. Din contra, malurile inverzite ale lacurilor si paraielor sunt fragile si usor erodabile.
Plantele si animalele se aduna pe aceste maluri sa bea apa, asa ca pune tabara la peste 70 m (70 de pasi mari, de adult) de mal, daca zona nu are alte reglementari. In zonele aride, aceasta distanta asigura accesul animalelor salbatice la apa si evita poluarea ei accidentala.
Uneori, chiar zonele de campare marcate sunt gresit amplasate, prea aproape de apa sau de poteca.
Apa uzata
Spalarea corpului si veselei se face la peste 70 m de malul apei, lacului etc. In felul acesta se evita framantarea malului si patrunderea sapunului sau altor substante poluante in apa.
Apa murdara rezultata se va imprastia pe sol. E preferabil sa folositi produse igienice care curata mainile fara a avea nevoie de apa.
Vesela se spala intr-un vas sau o galeata plianta, la peste 70 m. de sursa de apa. Pe cat posibil spala vesela cu nisip etc., evitand folosirea detergentilor si sapunului. Apa rezultata va fi trecuta printr-o sita si imprastiata pe sol cat mai departe de tabara, mai ales cand se pune problema ursilor. Resturile retinute de sita se impacheteaza alaturi de celelalte gunoaie si se evacueaza in rucsac. Se va evita accesul animalelor la ori ce fel de resturi de alimente.
In zonele amenajate pentru campare, utilizarea repetata a anumitor locuri pentru aruncarea apei uzate poate duce la acumularea mirosurilor, noroiului si resturilor de alimente. Intrebati administratorul campingului unde recomanda spalarea veselei si despre alte masuri pentru a NU lasa urme.
Sapunul si detergentii
Folositi cat mai putin sapun, chiar si cel de tip biodegradabil, caci poate deteriora calitatea apei din lacuri si rauri. Spala-ti corp la peste 70 m de malul apei, cu apa adusa intr-o sticla etc. In felul acesta solul va filtra apa uzata. In cazul ca e putina apa, nu te scalda in rau, lac etc. Samponul, uleiurile si cremele pentru piele etc. pot otravi apa potabila pretioasa.