Interviu cu domnul profesor Florin Roman

VII. Valea Putnei (depresiunea Gresu - Lepsa - La Mormant)

Asadar am poposit in unica depresiune intramontana a Vrancei: Gresu-Lepsa, o adevarat placa turnanta a circulatiei la nivelul judetului, dupa cum ne explica insotitorul nostru, profesorul Florin Roman, un cunoscator al muntelui.

"Depresiunea este traversata de DN 2 D care are rol de sosea transcarpatica: se leaga de interiorul arcului carpatic, la nivelul vestului Depresiunii Brasov, si de Campia Romana, in partea opusa. In plus, DN 2 L, avariat in 2005, leaga Lepsa, peste Pasul Coasa, de bazinul Susitei, local de Soveja, si culoarul Siretului in punctul Tisita, la nord de Focsani.

Tot din Lepsa, dar pe un drum industrial, peste Pasul Stanisoara, la peste 1.200 m altitudine, se ajunge, dupa mai bine de 40 km, la Poiana Sarata, unde se face jonctiunea cu un alt drum national: DN 11, care leaga Siretul, la Adjud sa spunem, de zona intracapatica, tot de Tg Secuiesc", ne spune profesorul.

Astfel aflam ce pozitie extraordinara de comunicatii intra si transcarpatica are aceasta depresiune vranceana intramontana Lepsa - Gresu. Dupa o noapte petrecuta aici, cuceriti de frumusetea locului si de caldura localnicilor, ne hotaram sa pornim la drum.

Mergem pe firul apei, din locul din locul de campare, si ajungem la Gresu, ultima localitate vranceana situata pe DN 2D, pe care o depasim iar la o distanta de 2 km amonte intalnim un drum forestier.

O apucam pe acesta, insotind Putna pana aproape de izvoare. Este unul dintre asa-zisele "trasee de vale", asigurand accesul catre zona central-nordica a tinutului muntos. Pornim de la Casa lui Neagu sau confluenta cu paraul Marului catre punctul Poienita sau La Mormant. Pana in acest punct avem de parcurs o distanta de 15 km, din care 13 km pe un drum forestier.

Pana la aproape jumatate din cursul superior al Putnei dam peste o suita extrem de atragatoarede locuri poienite foarte largi, insorite, iar in fiecare dintre ele gasim cate un imobil, unele nefunctionale, majoritatea apartinand fostelor structuri silvice. Mai sus de confluenta cu paraul Tiganului, cale de 6 km, albia Putnei este umbroasa si ingusta.

Ajungem la confluenta cu paraul Bradului al carui curs in amonte il urmam. Lasam in urma doua firicele de apa si apoi urcam pana in luminisul seii Poienita ( 1.409 m), sau La Mormant, cum i se mai spune locului. Locul corespunde cumpenei de ape dintre bazinul Putnei, ramas in urma noastra, la nord, si bazinul Zabalei, deschis la sud, in fata noastra.

Din locul in care am ajuns ne putem intoarce in zona depresionara Gresu - Lepsa sau putem continua o noua ruta turistica, avand in vedere ca Saua Poienita face legatura intre Culmea Paisele si extremitatea estica a Culmii Arisoara, cu posibilitatea de a ajunge in Lacauti, sau putem ajunge in Poiana Sindrilita de unde exista varianta abordarii traseelor catre Pietrosu, sau Dealu Negru - Coza, sau putem ajunge in Covasna.

Preferam insa sa ne intoarcem in depresiunea Gresu - Lepsa pe acelasi traseu, pe alte rute hotarandu-ne sa mergem alta data. (M.V.)

2007-08-14

Interviul a fost preluat de pe site-ul RADIO DaDa.

« VI. Valea Putnei (Grumaz - depresiunea Gresu - Lepsa)
» VIII. Traseul de creasta (Tulnici - Golici)