Ramanem in zona Lepsa si hotaram sa pornim pe valea Tisitei.
Traseul porneste de la confluenta Putnei cu Tisita, unde ne intampina o poarta, dincolo de care circulatia autoturismelor este interzisa, scopul fiind acela de a proteja rezervatia forestiera si geologica Cheile Tisitei.
In plus inundatiile din 2005 si-au pus serios amprenta, incercarile de refacere a drumului fiind razlete. Insa, odata cu declararea Parcului Natural Putna Vrancea in zona s-a constatat o preocupare pentru un turism ecologic, astfel ca drumul rupt de 6 ori intre Gura Tisitei si punctual La Pindar a necesitat o serie de amenajari (scari, balustrade, punti).
Asadar, pornim din poarta Cheilor Tisitei. Strabatem, timp de aproape o ora, un sector de chei, al carui capat din amonte este marginit de un basinet mai larg, dominat la nord de Tisaru Mic (1268 m) si de asa-numitul "Altar al Tisitei", un monolit stancos piramidal.
Tot aici, in mijlocul poienii, intalnim cantonul silvic Tisaru. Acesta este locul cunoscut sub denumirea de La Pindar.
"Tronsonul Gura Tisitei - la Pindari sigur nu va pune probleme, chiar si pentru amatori, de altfel fiind unul dintre cele mai fregventate trasee. Insa tronsonul la Pindar - tunel se caracterizeaza prin ceva doboraturi de arbori. Drumul dus-intors lejer inseamna 5-6 ore. Este nevoie insa de un echipament minimal", spune profesorul Florin Roman.
Temerarii se pot aventura mai departe pana in saua Geamana (1495 m). Pana acolo insa drumul este lung si mult mai greu. Amonte de La Pindar ajungem la confluenta Tisitei Mari cu Tisita Mica, dinspre dreapta fata de sensul de mers. Continuam sa mergem pe drumul forestier care insoteste albia Tisitei Mici.
In scurt timp ajungem la doua vechi tuneluri ale fostei cai ferate forestiere, iar amonte de ultimul pod descoperim, pe partea opusa, intrarea intr-un alt tunel vechi, dar mai lung, care duce in valea Tisitei Mari. Odata ajunsi in valea Tisitei Mari o traversam si reluam traseul pe o poteca pe versantul opus, ocolind "saritoarea", efort care ne ia cam 20 de minute.
Revenirea in albia Tisitei Mari corespunde iesirii din chei si patrunderii intr-o lunca pitoreasca deasupra careia se inalta Gurguiata, o creasta fara egal in Vrancea. O urmam catre amonte pana la gura de varsare a paraului Cristianul Mic.
Urcam din greu pe valea Cristianului Mic, diferenta de nivel fiind apreciabila (aproximativ 800 m), pana la cumpana sa de ape unde se intinde pasunea Golul Roibului (1460 m).
Un tur de orizont favorizat de popas, pe directia nord-vest, ne permite identificarea crestei dantelate numita "Intre Tisite" (interfiuviul Tisita Mare - Tisita Mica), iar in planul mai indepartat, aliniamentul muntos Zburatura - Condratu - Tisaru, ce acopera valea Putnei.
Din Golul Roibului, pina la finisul traseului, insemnand cam o ora, poate o ora si jumatate de mers, urcam pe directia sud-vest in lungul Culmii Cristianu, ocolim foarte aproape si pe la est virful cu acelasi nume (1 629 m, altitudinea maxima a Muntelui Coza), strabatind desisul de molizi pina pe liziera.
De aici, ne indreptam spre sud (stinga) si coborim in mai putin de 5 minute in saua Geamana, unde intilnim asa numitul "traseu de creasta" al Vrancei.
Din saua Geamana, restul drumetiei se poate efectua pe un alt traseu catre comuna Tulnici, tracand prin punctul La Cirnituri, traversand dealul Zmeuris si Strimtura. Coborarea ne ia cam 5 ore, dar ea face obiectul unui alt treseu pe care il vom parcurge intr-o alta zi. (M.V.)
2007-08-08
Interviul a fost preluat de pe site-ul RADIO DaDa.