Interviu cu domnul profesor Florin Roman

XIX. Trasee nemarcate

Timp de patru saptamani am calatorit pe trasee marcate intr-o incercare de a patrunde, macar imaginar, in tainele Muntilor Vrancei. Nu am reusit sa le parcurgem pe toate insa cu siguranta pe cele mai importante.

Exista insa si trasee nemarcate, iar calauza noastra ne recomanda chiar cateva. Sunt scurte si fac legatura intre obiectivele de pe traseele marcate deja.

Primul si care este cel mai lung porneste de la izvoarele Narujei pana in Poiana Sindrilita, la o altitudine de 1.524 m, vecina vaii Naruja, si coboara in albia Zabalei, in punctul Betegosul, la poalele Muntelui Goru.

Traseul face jonctiunea intre cele doua bazine: Naruja si Zabala, cu posibilitate de ascensiune fie a Gorului, fie a Lacautiului sau, de ce nu, retur in Herastrau.

Durata este de 3 poate 4 ore. Un alt traseu nemarcat este de fapt un drum forestier intre confluenta Mardanu, Arisoaia si Zabaluta. Dureaza cam o ora si jumatate si face jonctiunea intre traseul care conduce din Sindrilita la Lacauti, marcat triunghi albastru, si poteca marcata cu punct albastru care merge la Lacauti.

Un alt traseu nemarcat ar fi o traversare a Cozei, din punctul Carnituri - 1.390 m, pe o poteca pastorala veche pana in Golu Roibului, drum ce dureaza cam o ora, de unde se coboara in Tisita (sau invers).

O poteca nemarcata continuata cu un drum forestier leaga un traseu de circuit marcat cruce rosie din Golul Verdelui de albia Zabalei. Traseul nu dureaza mai mult de 2 ore.

Ar mai fi o poteca nemarcata tot din Golul Verdelui - 1.460 m, ce se racordeaza la paraul Balosu, care este urmata in punctul Trei Frasini de un traseu marcat cu punct albastru pana in Cateaua, la baza masivului Verdelui.

Este un traseu de cel mult 3 ore. Acestea ar fi trasee pe care Florin Roman, insotitorul nostru in aceasta calatorie, ni le recomanda daca am fi tentati sa ne aventuram pe cai nemarcate. Exista insa multe altele, dar sunt extrem de dificile din cauza terenului periculos si a padurii in permanenta schimbare.

De multe ori, insa si traseele marcate pot deveni periculoase intrucat marcajele sunt vechi si deteriorate, fiind terminate in anul 1989. Ulterior Clubul "Sinistratii", derivat in prezent in "Focul Viu", a refacut o parte dintre marcaje.

A fost refacut traseul care leaga Culmea Paisele de Lacauti, care este o parte din traseul de creasta al Vrancei, si recent marcajul pe Tisita. In Zboina nu s-a intervenit cu nimic.

"Cea mai mare parte a traseelor vrancene sufera din cauza deteriorarii marcajelor, una fireasca de altfel, dar si din pricina localnicilor", spune profesorul Florin Roman, care explica: "din peste 200 de stalpi montati, nu cred ca mai sunt 10, intrucat au fost furati."

Trasee ar putea fi foarte multe, putandu-se realiza un paienjenis de trasee, insa profesorul spune ca nu si-ar avea rostul.

"In primul rand ar fi mult mai grele decat cele existente. Apoi atat vreme cat nu prea sunt folosite nici traseele marcate deja, la ce bun oare sa deschidem si alte trasee? Ar fi insa si o problema de ocrotire", spune profesorul Florin Roman.

Orice zona montana trebuie sa aiba si locurile ei mai ocrotite, in care linistea salbaticiunilor sa nu fie deranjata. In fond, de ce nu ar avea si natura intimitatea ei? (M.V.)

2007-08-31

Interviul a fost preluat de pe site-ul RADIO DaDa.

« XVIII. Lacul Fara Nume