Interviu cu domnul profesor Florin Roman

X. Lacul Negru (lacul cu plamana partea I)

Astazi ne propunem sa ajungem la Lacul Negru sau "lacul cu palmana" cum mai este cunoscut, dupa numele popular al unei plante cu proprietati terapeutice.

Lacul se afla intr-o rezervatie naturala situata pe versantul sud estic al culmii Dealului Negru, ocupand sectorul superior al bazinului hidrografic al Paraului Lacului Negru, la o altitudine de 1215 m, culmea urcand pana la 1548 m.

De ajuns nu ne este greu, mai ales ca parcurgem o parte dintr-un traseu cunoscut de noi: mergem pe valea Narujei pana aproape de izvoare. Astfel, plecam din Vetresti - Herastrau mergand pe un drum forestier prin albia Narujei, pana in zona bazinului de receptie al "Izvoarelor Narujei".

Din vecinatatea unor cabane forestiere se desprinde pe versantul stang al Narujei, traseul turistic marcat care conduce la Lacul Negru. Suntem insotiti de profesul Florin Roman, un impatimit al muntelui si unul dintre cei care au studiat formarea acestui lac.

Senzatia pe care o avem, in momentul ajungerii la lacul negru, este una de parca ne-ar strange ceva de spate, din cauza salbaticiei, dar parca acel ceva ne indeamna sa ne dorim sa cunoastem mai mult. Senzatia este una deosebita.

De la profesor aflam ca geologic formatiunile pe care repauseaza acest lac, de altfel o mlastina, apartin seriei de cliva dintr-o structura foarte importanta, iar straturile sunt conforme cu orientarea generala a versantului.

Dupa parerea celor care l-au studiat lacul s-a format in urma producerii unei alunecari uscate, de proportii insemnate, care a angajat o masa importanta de gelifracte ( blocuri de marimi si de forme diferite, formate ca urmare a gelifractiei = dezagregare a rocilor sub actiunea repetata alternanta a inghetului si a dezghetului ) provenite mai ales din formatiuni de gresii de cliva.

"Alunecarea a opturat din lateral stanga o vale de versant, nu avea scurgere pemanenta, intrerupand astfel drenajul apelor superficiale mai ales, cu regim superficial", ne spune profesorul Florin Roman. Este foarte probabil, ne mai spune profesorul, ca aceasta alunecare sa se fi produs in perioada de sfarsit a glaciatiunilor.

Cuveta lacustra din fata noastra are o forma aproximativ triunghiulara, cu un varf orientat catre nord. Este asimetrica, in sensul ca versantul vestic este scurt si povarnit in raport cu cel opus.

El se alimenteaza din amonte printr-un paraias ce-si descarca apele infiltrate prin masa de gelifracte, un grohotis (ingramadire de bucati de roca colturoase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stancilor si pravalite din munti sau aduse de ghetari ) foarte larg, care paraziteaza valea de versant si din lateral stanga.

Lacul are un emisar: paraul lacului negru ce evacueaza un debit egal cu cel de alimentare, iar la 250 m aval sufera o importanta rupere de panta si se creeaza un repezis atragator. Suprafata lacului are aproximativ 13.300 mp, din care aproape jumatate ( 6.100 mp) este luciu de apa.

Cealalta jumatate ii apartine unui strat de muschi cu dezvoltare variata. In jumatatea superioara a luciului de apa sunt prezente numeroase trunchiuri vechi de arbori dislocati, in majoritate rasinoase, care alcatuiesc o stroma (grup de lamele intre care se gaseste clorofila unor plante) ce functioneaza ca suport pentru vegetatia actuala, respectiv plaurul (vegetatie acvatica ce pluteste la suprafata apei).

Obositi si fascinati de loc hotaram sa innoptam aici. Vom incerca si maine sa aflam ce secrete ascunde aceasta cuveta lacustra din Muntii Vrancei. (M.V.)

2007-08-20

Interviul a fost preluat de pe site-ul RADIO DaDa.

« IX. Traseul de creasta (Golici - Culmea Paisele - zona limitrofa Muntelui Pietrosu)
» XI. Lacul Negru (lacul cu plamana partea II)